5. Fibre naturale , artificiale si sintetice

  ~        Fibrele textile sunt cele mai utilizate de om pentru imbracaminte.  Daca pâna la începutul acestui secol necesitatile de îmbracaminte erau satisfacute în totalitate de produsele naturale, la sfârsitul secolului, 70% din aceste necesitati vor fi satisfacute de fibrele chimice. O ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de ani într-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Acest fibre sunt rodul dezvoltari uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci când cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filiform (adica fara ramificari sau reticuli ai catenelor); sa aiba o masa moleculara potrivita, sa poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil în solventi sau sa se topeasca fara descompunere.

   ~      Tesaturile textile se caracterizeaza prin elasticitate, mladire si porozitate fina. Ele retin particulele suspensiei atat prin efectul de cermare cat si prin absorbtie. Au rezistenta mecanica redusa si se colmateaza usor. Sunt folosite ca suprafete filtrante intinse pe rame sau pe un  support original si exceptional, in forma de pungi. Felul tesaturii, porozotatea, grosimea tesaturii, natura materialului tratarea ulterioara dau panzelor filtrate o mare varietate si adaptabilitate la conditiile de filtrare.

   ~       Procedeu de tratare cu polimeri prevede fixarea fibrelor în tesatura, cu ajutorul unor punti microscopice de masa plastica, unele de altele, pentru a le împiedica sa se deplaseze si sa se încâlceasca. Astfel desi nu se modifica structura solzoasa a fibrelor, aceste sunt împiedicate sa se miste una în raport cu cealalta. Avantajele sunt multiple: procedeu nu necesita tratarea prealabila a fibrei, structura si calitatile aceste fiind pastrate intacte, iar tratarea se aplica tesaturii sau chiar confectiilor finite, prin simpla înmuiere într-o solutie sau emulsie de polimeri. Pâna în prezent au fost testate mai multe tipuri de polimeri pentru aceasta operatie. Cei mai indicati sunt cei care contin grupari ce permit formarea de legaturi chimice între lanturile moleculare, constituind, dupa aplicare, punti de rasina insolubila, dar moale si elastica, fapt ce elimina pericolul ca stofa sa devina rigida.

Fibrele textile se impart in mai multe grupe :

   ~  Fibre naturale    

 ~  Fibre artificiale

  ~  Fibre sintetice

Fibrele naturale se impart in doua mari categorii :

·         Fibre proteice naturale

·         Fibre celulozice naturale 

Fibrele artificiale obtinute prin modificarea polimerilor naturali sunt :  viscoza, acetat, triacetat, matase cuproamoniacala.  Pentru elasticitate se adauga fibre elastomere (lycra etc.), care au o mare capacitate de alungire (se pot lungi de cinci-sase ori sub actiunea unei forte de intindere) si de revenire rapida la lungimea initiala

           Fibrele artificiale se impart in doua mari categorii :

·                     Fibre artificiale din celuloza regenerata ;

·                     Fibre artificiale din celuloza modificata chimic .

Fibrele sintetice sunt o ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de ani într-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Aceste fibre sunt rodul dezvoltari uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci când cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filiform (adica fara ramificari sau reticuli ai catenelor); sa aiba o masa moleculara potrivita, sa poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil în solventi sau sa se topeasca fara descompunere.

Sursa : http://www.referate.k5.ro