~ Fibrele textile
sunt cele mai utilizate de om pentru imbracaminte. Daca
pâna la începutul acestui secol necesitatile de îmbracaminte erau satisfacute
în totalitate de produsele naturale, la sfârsitul secolului, 70% din aceste
necesitati vor fi satisfacute de fibrele chimice. O ramura mai recenta a
fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de ani într-un ritm
extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Acest fibre sunt rodul dezvoltari
uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor.
Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci când cercetarea a relevat
caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filiform (adica fara
ramificari sau reticuli ai catenelor); sa aiba o masa moleculara potrivita, sa
poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil în solventi sau sa se topeasca
fara descompunere.
~ Tesaturile textile se caracterizeaza
prin elasticitate, mladire si porozitate fina. Ele retin particulele suspensiei
atat prin efectul de cermare cat si prin absorbtie. Au rezistenta mecanica
redusa si se colmateaza usor. Sunt folosite ca suprafete filtrante intinse pe
rame sau pe un support original si
exceptional, in forma de pungi. Felul tesaturii, porozotatea, grosimea
tesaturii, natura materialului tratarea ulterioara dau panzelor filtrate o mare
varietate si adaptabilitate la conditiile de filtrare.
~ Procedeu de
tratare cu polimeri prevede fixarea fibrelor în tesatura, cu ajutorul unor
punti microscopice de masa plastica, unele de altele, pentru a le împiedica sa
se deplaseze si sa se încâlceasca. Astfel desi nu se modifica structura
solzoasa a fibrelor, aceste sunt împiedicate sa se miste una în raport cu
cealalta. Avantajele sunt multiple: procedeu nu necesita tratarea prealabila a
fibrei, structura si calitatile aceste fiind pastrate intacte, iar tratarea se
aplica tesaturii sau chiar confectiilor finite, prin simpla înmuiere într-o
solutie sau emulsie de polimeri. Pâna în prezent au fost testate mai multe
tipuri de polimeri pentru aceasta operatie. Cei mai indicati sunt cei care
contin grupari ce permit formarea de legaturi chimice între lanturile
moleculare, constituind, dupa aplicare, punti de rasina insolubila, dar moale
si elastica, fapt ce elimina pericolul ca stofa sa devina rigida.
Fibrele textile se impart in mai multe grupe :
~ Fibre naturale
~ Fibre artificiale
~ Fibre sintetice
Fibrele naturale se impart in doua mari categorii :
·
Fibre proteice naturale
·
Fibre celulozice naturale
Fibrele artificiale obtinute prin modificarea polimerilor naturali
sunt : viscoza, acetat, triacetat,
matase cuproamoniacala. Pentru
elasticitate se adauga fibre elastomere (lycra etc.), care au o mare capacitate
de alungire (se pot lungi de cinci-sase ori sub actiunea unei forte de
intindere) si de revenire rapida la lungimea initiala
Fibrele artificiale se impart in
doua mari categorii :
·
Fibre artificiale din celuloza
regenerata ;
·
Fibre artificiale din celuloza
modificata chimic .
Fibrele sintetice sunt o ramura mai recenta a fibrelor chimice care s-a dezvoltat în
ultimi 40 de ani într-un ritm extraordinar o reprezinta fibrele sintetice.
Aceste fibre sunt rodul dezvoltari uneia dintre cele mai moderne ramuri ale
chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci când
cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie
filiform (adica fara ramificari sau reticuli ai catenelor); sa aiba o masa
moleculara potrivita, sa poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil în
solventi sau sa se topeasca fara descompunere.
Sursa : http://www.referate.k5.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu